Adevarul si ratiunea sunt comune tuturor, ele apartin atat celui care le-a spus primul, cat si celui care le-a spus apoi . Intotdeauna este bine sa fim sinceri, sa fim corecti pentru ca in viitor sa nu ne obisnuim sa mintim . Odata ce incepi sa minti nu mai tii cont de momentele in care poate ar trebui sa spui un adevar. De la minciuni se isca si obisnuitele certuri , unei persoane ii spui un lucru, alteia altceva si ajungi in unele clipe sa te gandesti si tu ce era corect si ce era gresit. Cel mai tragic lucru este acela cand esti prins cu o minciuna caci risti sa nu mai fii crezut aproape deloc . Ideea ca ai fi un mincinos se poate raspandi si atunci e foarte grea situatia . Se spune si este adevarat ca fapta  recunoscuta este pe jumatate iertata . Daca esti sincer nu ai nimic de pierdut ci chiar esti apreciat ca ai fost capabil sa recunosti ca ai gresit.

Uneori trebuie sa ne ferim de a vesti adevarul celor ce nu sunt in stare sa il asculte . O data ce tu incerci sa explici unei persoane ca nu ai gresit, ca ai fost corect iar in final nu esti crezut din motive necunoscute nu trebuie sa insisti . Insa exista adevaruri pe care trebuie sa le corelezi ca sa devina vizibile.

Intotdeauna placerea se sprijina pe iluzie, insa fericirea se intemeiaza pe adevar. In orice relatie la baza stau dragostea, afectiunea si adevarul .

Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul în adevarul tau. Viata ta se muleazã pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra în universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon, devenit Adevarul. Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat. Nu te gandeºti niciodata ca cel de langã tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe baza caruia respiri si iubesti tu.

Atunci cand intalnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul mai puternic decat tine, atunci cand argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitelor tale, atunci cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, apelezi la sintagama atat de preferata de cei slabi: nu exista adevar absolut.

Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca împartasim cu ceilalti un adevar.

Si asta se întampla mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Dar la fel de usor se farama. Si lasa in loc o mare durere. Odata trecuta, iti fabrici la repezeala un alt adevar. Pentru ca, nu-i asa, nu exista adevar absolut. Cealalta varianta, a incapacitatii noastre de a ajunge la el, este de neacceptat!