Centrul lumi feudale este castelul, iar cei de care seniorul se slujeºte pentru a-ºi exercita drepturile si puterea sunt cavalerii.In aceasta situaþie intrã iniþial categorii foarte diverse:marii seniori, prinþi si castelani, seniorii deºinãtori de proprietãþi mari si mijlocii, din radurile cãrora provin cemai mulþi cavaleri,si in fine luptãtori lipsiþii de pãmânt, dar care locuiesc la castel si sunt familiarii seniorului.

Respectul faþã de acelaºi cod de valori îi aproprie pe toþi aceºti oameni,impotriva diferenþelor dintre ei, deosebindu-I intr-un ordin distinct. Razboinicii-cavaleri cultiva vitejia, capacitatea de a-ºi proba forþa fizicã in lupte si loialitate, schimbul de servicii, obligaþia de a nu trãda si de-a ajuta tovarãsul in lupta, largheþea, dispreþul faþã de bogãþie, refuzul de a strânge si uºurinþa de a risipi.Mai presus de toate este însã onoarea- datoria de a lupta pentru respectabilitatea celuilalt.

Pentru început intrarea in rândurile cavalerilor este precedatã de o lungã ucenicie în meseria armelor.La 18 sau 20 de ani când se considera pregãtit tânãrul aspirant participa la o ceremonie de iniþiere.Ulterior, el intra în familia rãzboinicilor profesioniºti de la castelu, cu acceptul seniorului care, in acesta imprejurare, îi dãruia un harnaºament. Era apoi unor incercãri menite sã-I demonstreze pblic capacitãþile de luptator.Mai târziu, o datã devenit cavaler, îºi continua antrnamentele si participa la aventurile militare ale sniorului, desfãºurate In fiecare primavarã.In restul timpului, vânãtoarea sau turnirele erau preocupãrile de cãpãtâi.

într-o vreme nesigurã,dominatã de absenþa unei puteri centrale, cavalerii întreþin violenta, jaful ºi agresiunea.Raporturile dintre seniorii de puteri egale sunt de multe ori încãlcate.Singura garanþie pentru a pãstra sub control situaþia este trupa de cavaleri din jurul castelanilor. Pe de alta parte, orice act de violenþã a unui vasal care nu lezeazã direct interesele seniorului nu poate fi pedepsit de acesta.în situaþia datã victimele nu au alta cale decât rãzbunarea impotriva agresorului ºi a bandei care 1-a însoþit.Se desfãºoarã astfel rayoaie intermediabile, care nu se sfârºesc decât atunci când rivalii si familiile lor sunt exterminaþi în totalitate.

Faþã de acesta luptã permanentã, care dezorganizeazã societatea ºi îi distruge resursele, Biserica, singura instituþie a autoriãþii în epocã, a luat atitudine.Creºtinarea cavalerilor, îndepãrtarea lor de atât de costisitoarele conflicte fraticide ºi dirijarea lor spre rãzboiul sfânt este cea mai impotantã opera a sa în secolul al Xl-lea. Astfel, treptat, Biserica se implica în ceremonia de învestire, binecuvãntezã armele, restrânge dreptul de luptã stabilindu-1 exclusiv în acele zile când nu sunt asociate cu o sãrbãtoare religioasã.Cavalerii inþeleg cã funcþia ºi privilegiile le impun ºi anumite îndatorirkaflaþi acum în slujba lui Dumnezeu, mai au derptul sã lupte doar înpotriva duºmanilor sãi ºi an favoarea celor sãraci.Rãzboaiele sfinte (cruciadele) puteu astfel sã începã.

Secolul al Xll-lea a adus si alte schimbãri importante.Domeniul, oraºele infloritoare si comerþul reactivat produc numeroase venituri.Devine posibil pentru unii, sã aibã mereu masa pusã, sã întreþinã o armatã de tovarãºi de luptã, într-un cuvânt sã asocieze bogãþia ºi prosperitatea cu calitatea de nobil.

Plãcerea pntru exerciþii fizice grele ºi primejdioase, pentru vânãtoare si turnir si chiar pentru rãzboaie a rãmas la fel de vie. O dovedesc intre altele si perfecþiunile aduse þinutei de luptã ºi tacticii.Corpul este mai mult protejat greutatea armamentului a crescut ºi pentru cã nu se mai putea da jos de pe cal cavalerul este obligat sã lupte in ºarje succesive cu lancea.

Participarea cavalerilor la rãzboaiele sfinte, in orient sau în Spania, sub steagurile Bisericii, a consolidat creºtinarea acestui corp ofiþeresc ºi i-a schimbat nãravurile. Bravirii ºi loialitãþii li su adougat ca valori supreme ale cavalerismului, protecþia celor slabi ºi oprimaþi ºi repararea tuturor nedreptãþilor.In acelaºi tump, asupra vieþii de fiecare zi a nobililor-cavaleri bogãþia îºi pune amprenta, modificând interioarele, vestimentaþia si alimentaþia zilnicã.Mobilele decorezã spaþiul, bijuteriile îmbogãþesc oamenii.Dispreþul pentru culturã dispare treptat o data ce prezenþa clericilor se face resimþitã în castelele seniorale.

Se naºte astfel, sub influienþe multiple o nouã clasã nobiliarã, mai educatã, mai rafinatã ºi mai cultivatã decât predecesoarele ei.Câºtigînd în timp drepturi, cavaleri tind sã le lase moºtenire ºi aspirã sã se identifice cu nobilimea.Pe de altã parte ideologia cavalerismului exercitã o mare fascinaþie asupra celorlalþi membrii ai societãþii.

Acesta nouã lume se aratã foarte dornicã de manifestãri literare de poezie si muzicã. Subiectul principal a multor incercãri artistice ale timpului îl constituie cavalerul si valorile pe care le exprimã modelul sãu.Astfel, în nordul Fantei se compun pe gustul pblicului poieme epice ("Chansons de geste")care aduc în atenþie un personaj personal din trecut, fãrã prea mare respect pentru adevãrul istoric.Cel mai celebru "Cântecul lui Roland", înfãþiºeazã în 4000 de versuri luptele de la "Roncevaux", unde ariergarda regelui fanc Carol,a fost masacratã de basci (778).Faptul de mai sus este reconstituit doar în mãsura în care pune în valoare virtuþile rãzvoinice, datoria vasalului faþã de senior, ataºamentul faþã de locurile unde s-a nãscut, teme care interesau ºi fãceau plãcere. In acelaºi timp in sudul Franþei se remarcã poezia liricã, preferinþa pentru un subiect amoros przentat cu graþie si cu idealism, uneori ºi într-o notã satiricã.Versurile sunt suportul unor cântece interpretae de jongleuri, care le însoþesc cu dansuri amuzante ºi tot felul de scamatorii.

Sub semnul unei schmbãri radicale a mentalitãþii cavalereºti în atitudine faþã de femeie, gragostea intrã în viaþa societãþii medievale îºi precizeazã regulile ºi îºi stabileºte vocabularul.Cavalerul îndrãgostit îºi prezintã omagiuP'doamnei sale" pe care doreºe s-o câºtige cu vitejua ºi largheþea sa ºi s-o slijeascã cu loialitate.Ea este cea ce, in epocã, se defineºte prin termenul curtoazie cu alte cuvinte arta de a face curte unei femei.

Deºi importanþa sa a scãzut foate mult în timp (cavaleria se mai pãstreazã ºi astãzi doar în armatele câtorva state ale lumii), valorile pe care le-a impus cavalerismul rãmân în continuare valabile.Este moºtenirea cea mai durabilã a structurilor sociale medievale, care a influienþat civilizaþia europeanã ºi care constituie încã un model.